marți, 1 noiembrie 2011

Pe sistemu` una s a stricat, iar pe cealalta am pierdut o!

Vecinu` din apartamentul IX se lamenteaza:

    "acum cca 4500 de ani, un popor de oameni simpli, rudimentar asistati, doar cu unelte primordiale de cioplit, au reusit sa ridice in desert piramide. Si nu doua, ci chiar vreo 80 de bucati. Si asta doar in Egipt! - celelalte continente nu au loc in expunerea de fata, cu toate ca, doar amintirea lor, ar oferi proportii dramatice comparatiei noastre. In primul rand uimeste faptul ca o parte dintre ele inca sunt in picioare, bine mersi, si probabil au s o mai faca vreo cateva mii de ani. Apoi frizeaza puterea de intelegere tocmai modul lor de constructie: travaliul celor cateva milioane de cuburi de piatra, cu mase de pana la cateva zeci de tone, urcatul lor pana pe la vreo 147 de metri, finisarea lor perfecta, precizia in asezare lor incat nu este loc nici macar pentru o lama de cutit intre doua cuburi vecine. De a dreptul total inexplicabil raman dimensiunile perfect matematice, aliniamentul cu punctele cardinale sau cu diferite astre ceresti. A, nu v am spus: toate acestea s au infaptuit folosindu se forta bruta a oamenilor, scule din cupru, ceva funii, parghii si probabil planuri inclinate. Si vointa, s a depus foarte multa vointa.

   revenind in timpurile noastre existentiale, sustinute de o puternica economie de consum, ramai siderat la neputinta unor meseriasi de a ti alinia pe 6 pereti, cateva zeci de placi de gresie si faianta. Aceste placi au cateva kilograme fiecare, sunt perfect manevrabile cu minim de efort fizic, sunt taiata mecanic in prealabil, vin ambalate in cutii,  se aseaza pe un perete drept, pe care s au trasat repere inainte, sunt despartite de distantiere pentru a mentine o distanta exacta intre ele si sunt montate prin aplicarea unui liant maleabil, la fel de usor de pus pe perete ca si urcatul placii la locul ei in design. Intr adevar efortul maxim vine in momentul cand meseriasu` trebuie sa si puna la contributie intelectul pentru a mentine linia modelului prin simpla vizualizarea a printului color de pe nenorocita de hartie A4 lasata ca model. Scuzele meseriasului se concretizeaza in: "peretii nu sunt drepti" - "aia portelanata se taie greu" -"la modelul in diagonala se pierde mai mult material" - "dar de ce doriti doua culori pe un perete", pentru ca la final sa se concretizeze in: "si asa sunt platit putin" respectiv "asta nu i treaba mea"!

      si noi, traim astazi intr o epoca moderna, in care nivelul de trai atinge dimensiuni de confort maxime comparativ cu viata de acum cinci milenii, cand se mijeau zorii civilatiilor timpurii!

...ce mi scapa?!

P.S.: dar parchetul..."

                                                                                                                                             caperucita roja.

luni, 15 august 2011

Indragostit de colega de banca.

Proaspat auzita, o redau cum am cules o:

“Timpul: anii `90, ciclul I - IV; locatia: o scoala normala, undeva in Romania. In rolurile principale: el si colega de banca; in alte roluri: dna invatatoare, mama lui, celalalt coleg de clasa;
S a aflat la o clasica sedinta cu parintii. In rolul paratoarei dna invatatoare, de altfel o femeie cu frica de D-zeu si simt didactic dovedit. A fost ceva de genul: “a, dar Madalina este sufletul lui, este indragostit peste cap de ea, este central universului lui”. Am iertat o pe dna invatatoare si am trecut rapid peste penibilul moment, intorcandu ma la consumul cotidian al copilariei comuniste. Madalina a trecut mai usor peste acea situatie, ce i drept fiind ajutata si de un alt coleg, concurent: acesta avea un mod, original, trebuie sa recunosc chiar eu, de a si face publice intentiile afective: o facea sa planga zilnic, cu o insistent ce l ar face invidios si pe cel mai tenace vanzator din lume.
Anii au trecut, noi profesori, noi colegi, ciclul gimnazial, diriginte nou. In prima ora de dirigentie, pe sistemul “ce vrei tu sa te faci cand vei fi mare?” am avut o revelatie. In contrast total cu un coleg din spate, tuciuriu si cu multi frati acasa, care a raspuns direct: “eu, dle diriginte cand voi fi mare vreau sa ma fac miner” am raspuns: “astronaut”. In acelasi timp, un zambet strengaresc mi se infiripa in coltul gurii, tradandu mi adevarata intentie: eu cand voi fi mare (gelos pe succesul reputat de colegul concurent prezentat mai sus) voi face fetele sa planga. Bineinteles ca la timpul respectiv, mijloacele fizice, rudimentare si primare nu vor face parte din arsenalul personal!
P.S.
Chiar, oare ce mai face Madalina?!”


Timpul trece, colega de banca se materializeaza in vecina de scara, colega de serviciu, cunostinta de la sala de sport, colega de maxi-taxi, colega de parcare…

Tu, ce ai de spus despre “colega ta de banca”?

miercuri, 20 iulie 2011

inexplicabil 1

vecinul de la doi are o enigma:

"Salut dragilor.

Ajutaţi mă vă rog cu o enigmă cotidiană. Care este faza, pentru numele Celui de sus, bipurilor cu număr ascuns?! Care i mecanismul lor de funcţionare? Ce aşteptări are expeditorul? Ce vrea el să transmită? Ce ar trebui să se întâmple după primirea lor? Cum ar trebui să..."

marți, 28 iunie 2011

astăzi te urăsc.

Da... Astăzi te urăsc, te condamn, te displac, te dispreţuiesc, te blestem, nu te mai sufăr, te urăsc efectiv!
Te urăsc pentru ceea ce ai devenit.
Te urăsc pentru că eşti comodă.
Te urăsc pentru că eşti egoistă.
Te urăsc pentru că nu ai avut răbdare cu noi.
Te urăsc pentru că te complaci într un rahat de situaţie prin care ai mai trecut de cateva ori şi din care (încă) nu ai învăţat nimic.
Te urăsc pentru că deşi anticipezi un deznodământ, cumva anterior gustat de nenumărate ori, nu faci nimic pentru a merge mai departe.
Te urăsc pentru că nu ai răbdare cu tine.
Te urăsc pentru că m ai făcut să ţin la tine mai mult decât trebuia s o fac.
Te urăsc pentru că oricât de ticăloasă ai fost, încă ţin la tine.
Te urăsc pentru că nu vrei să fii fericită.
Te urăsc...



caperucita roja.

sâmbătă, 18 iunie 2011

de ziua ta.

"El se framanta astazi...

Daca astăzi ar fi ziua ta:
Mi ar fi plăcut să ne aflăm în alt gen de situaţie şi să ţi pot ura un simplu si nevinovat "la mulţi ani". Întrucât lucrurile nu stau întotdeauna aşa cum ni le am dori noi, mă văd nevoit să amân acest moment până la o zi ulterioară. Da' oare când va fi această dată ulterioară?! Cândva, undeva, cumva... mi ar plăcea să te răsfăţ aşa cum meriţi. Şi nu doar de ziua ta. Astăzi nu te urăsc aşa de mult, ba mai mult, chiar mă încearcă o senzaţie de dor. O senzaţie plăcut... dureroasă. Abia aştept începerea unei noi şi obositoare săptămâni de lucru!"


caperucita roja.

joi, 2 iunie 2011

Încântări olfactive.

Iarbă proaspăt cosită... sfârc umed, indrăzneţ in prag de dimineaţă... praf in aşteptarea ploii de vară... cozonac cu cacao desfătându se in cuptor... legume proaspăt coapte in bucătarie pe la miez de septembrie... parfumul de dimineaţă al noii colege de birou... asfalt încălzit in soarele de august... zăpadă de 25 de cm pe maşina personală, luni dimineaţă, la 07 45, in faţa blocului... mic dejun cu pâine prăjită şi iaurt rece... corn cu vanilie devorat in pauza mare, inaintea orei de matematică...

Tu?



                                                                                                                                              caperucita roja.

miercuri, 1 iunie 2011

dislike!

...stau si te urmaresc (de cele mai multe ori din inertia afisarii "celor mai recente stiri") de ceva vreme... si stau... si stau... si rabd. Si ma intreb: cu ce ti am gresit oare? de ce sunt abuzat in halul asta? care i motivul purtarii tale? chiar merit acest tratament?
...

DA! despre tine vorbesc, drag vecin, utilizator de facebook. Tu chiar crezi ca ma intereseaza unde mananci, ce bei, unde dormi, ce culori porti, unde te intalnesti cu alte cunostinte la fel de superficiale si artificiale ca si tine?!

Umbla o gluma prin targ, acum ceva vreme in urma, privind introducerea butonului "dislike". Eu ma rog in fiecare zi pentru realitatea asta!

Tu ce ai de gand sa faci?

                                                                                                                                                                                                caperucita roja.

de ce blog?


De ce blogul asta?

...

PS: de ce? pentru a mi satisface nevoia puerila de a ma da interesant!
                                                                                                                                                                                               caperucita roja.